Se pare ca papionul, această bucată de material legată în formă de fluture, provine de la mercenarii croaţi care, în timpul războaielor prusace din secolul al XVII-lea (Războiul de 30 de ani, 1618-1648), foloseau bucăţi de pânză pentru a strânge în jurul gâtului gulerul cămăşilor pe care le purtau. Aceste accesorii vestimentare erau colorate diferit şi ajutau la distingerea gradului militar între ofiţeri.
Francezii au fost încântaţi de idee, așa că au adoptat-o repede şi au înnobilat-o cu o eleganţă păstrată nealterată până astăzi. Aceste accesorii au fost numite mai întâi „fulare” şi au devenit foarte populare în rândul aristocraţiei franceze.
„Le noeud papillon”(nodul fluture), a fost adoptat de clasa aristocrată franceză şi a evoluat mai târziu în cravată. Perioada de înflorire şi maturizare corespunde secolelor XVIII-XIX. În această vreme s-au diferenţiat stilurile, au fost încercate materiale şi culori noi.
Trainicele papioane negre datează abia din 1886, cand Pierre Lorillard V propune costumul ca o alternativă pentru fracul purtat cu papioane albe. Noul smoching, tuxedo, a primit numele de la Tuxedo Park din New York, unde a fost purtat întâia dată.
În mod tradiţional, acest obiect vestimentar nu are o lungime fixă: dimensiunile fundei pot varia între 15 şi 20 de centimetri. Papioanele reglabile sunt o invenţie târzie, care a ajutat la moderarea costurilor de producţie.
În italiană, papionul este numit cravattino, farfalla, farfallino sau papillon şi este un accesoriu care defineşte, în mod clar, precis şi curajos, identitatea persoanei care îl poartă. De altfel, designerii atrag atenţia că nu oricine poate purta papion sau, mai exact spus, nu toţi ştiu să-l poarte. Totul este o chestiune de încredere personală; altfel, poţi cădea în ridicol. Papionul este un simbol de eleganţă pură şi un detaliu chic ce a rezistat trecerii timpului, a fost actualizat şi remodelat, substituit fiind la nivelurile de jos ale societăţii de eşarfă sau fular.
Papioanele şi-au făcut loc şi în ţinuta femeilor, mai ales a celor de afaceri. Prin anii 1980, femeile de carieră, care activau în domeniul bancar, juridic şi în lumea corporatistă, au adoptat o ţinută foarte conservatoare, asemănătoare bărbaţilor. Ele erau văzute adesea purtând bluze şi cămăşi închise cu nasturi la gât, plisate în faţă şi accesorizate cu papioane. Materialele, culorile, până şi modelele, erau practic aceleaşi.
Un anume tip de papion, mai exact un soi de sfoară (sau şnur) legată în jurul gâtului (sau petrecută printr-o bucată triunghiulară de piele sau plastic), este purtat şi astăzi de oameni de toate vârstele din America de Sud.
Poate că exemplul care sintetizează cel mai bine mesajul masculin şi aristocratic pe care-l inspiră papionul este James Bond, simbolul eleganţei masculine britanice. Alte exemple de ambasadori influenţi ai papionului au fost Franklin D. Roosevelt şi Winston Churchill.
Sursa: www.historia.ro